Dicționar de sinonime
Sinonime taler
Cuvântul „taler” are următoarele sinonime:
taler ( substantiv )
- farfurie
- disc
- platan
- platou
- talger
- tas
- terezie
- scăfă
- taier
- skeet
- tipsie
- scafă
- cimbal
- chimval
Sinonime Apropiate
- farfurie - taler, talger, tipsie
- disc - placă, talger, taler, cerc, roată
- tipsie - tavă, platou
- hârcă - craniu, scăfârlie, căpățână, țeastă, tivgă, baborniță, zgripțuroaică, hoașcă, cotoroanță
- căpățâna - craniu, tigvă, țeastă, cap, scăfârlie, hârcă
- craniu - căpățână, hârcă, țeastă, tigvă, scăfârlie
- cauc - căuș, scafă
- peremptoriu - indiscutabil, categoric, cert
- răscruce - răspântie, încrucișare, nod, întretăiere
- răspântie - răscruce, întretăiere, încrucișare, intersecție, nod
- școlar - elev, ucenic, discipol, învățăcel
- sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție
- sfătui - a îndruma, a povățui, a călăuzi, a se consfătui, a discuta, a conversa, a (se) consulta
- sporadic - intermitent, discontinuu, disparat, întâmplător, răzleț
- sporovăi - a povesti, a discuta, a se întreține, a trăncăni
Dex taler
- taler2 1 Vas plat de lemn, de lut ars, de faianță sau de metal, din care se mănâncă sau care se folosește la bucătărie talger (1), tas1 (9), taier (1), tipsie (10). 2 Tavă (5). 3 A se înfrupta din ~ul (cuiva) A trăi din munca altuia. 4 A mânca pâine și sare dintr-un (sau, rar, pe un) ~ cu (cineva) A trăi împreună cu cineva. 5 A împărți binele și răul cu cineva 6 A umbla cu ~ul A umbla pentru a strânge bani. 7 A îngropa (pe cineva) cu ~ul A înmormânta pe cineva cu fonduri strânse prin colectă publică. 8 A cere cu ~ul A cerși (2). 9 Disc al unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile platan2, talger (4), taier (7), tas1 (10). 10 Talger (5). 11 Piesă subțire de metal, lemn , de formă aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte având diverse utilizări în tehnică. 12 Țintă mișcătoare, confecționată dintr-un material casabil, care se utilizează în tirul sportiv. 13 Probă sportivă în cadrul tirului, care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere2 (12).
- taler1 1 Monedă (austriacă) de argint care a circulat în trecut și în țările române. 2 ~ cu două fețe Om ipocrit. 3 Dare plătită de oștenii din corpul de călăreți sau de pedestrași din vechea armată a Țării Românești, numiți roșii.