Dicționar de sinonime
Sinonime vorbitor
Cuvântul „vorbitor” are următoarele sinonime:
vorbitor ( adjectiv )
- comunicativ
- concludent
- convingător
- decisiv
- edificator
- elocvent
- expansiv
- grăitor
- hotărâtor
- ilustrativ
- pilduitor
- prietenos
- puternic
- serios
- sociabil
- solid
- tare
- temeinic
- volubil
- cuvântăreț
- cuvântător
- locutor
- conferențiar
- sonor
- parloar
- orator
- vorbit
- parlatoriu
Sinonime Apropiate
- convingător - hotărâtor, concludent, grăitor, decisiv, edificator, valabil
- grăitor - convingător, concludent, edificator, decisiv
- concludent - hotărâtor, grăitor, edificator, decisiv, probant
- expansiv - comunicativ, sociabil, prietenos, exuberant, afabil, volubil, deschis
- pilduitor - exemplar, elocvent, grăitor, ilustrativ
- conferențiar - vorbitor, orator, profesor
- elocvent - convingător, edificator, expresiv, semnificativ, grăitor, sugestiv, plastic
- temeinic - solid, trainic, fundamental, profund, serios, adânc, chibzuit, important
- zdravăn - voinic, puternic, vânjos, robust, solid, rezistent, tare, sănătos, teafăr
- hotărâtor - decisiv, determinant, important, esențial, concludent
- cuvântător - vorbitor
- probant - edificator, lămuritor, convingător
- temeinicie - trăinicie, soliditate, tărie, solidaritate
- țeapăn - tare, neclintit, rigid, dur, nemișcat, încremenit, inert, solid, robust
- vârtos - tare, consistent, îndesat, dens, dur, solid, viguros, voinic, rezistent
Dex vorbitor
- VORBITÓR, -OÁRE, vorbitori, -oare, , și , I. 1. Care vorbește; care folosește limbajul articulat. ♦ Care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. și 1. Persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat. ♦ Persoană care povestește, care discută cu alții. 2. Orator, conferențiar. III. Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. și cineva venit din afară. – Vorbi + -tor (III după parloir).
- VORBITÓR, -OÁRE, vorbitori, -oare, , I. 1. Care vorbește; care folosește limbajul articulat. ♦ Care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. și 1. Persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat. ♦ Persoană care povestește, care discută cu alții. 2. Orator, conferențiar. III. Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. și cineva venit din afară. – Vorbi + -tor (III după parloir).
- VORBITÓR1, vorbitoare, 1. Cameră specială în cămine, în cazărmi etc., destinată întrevederilor celor internați cu persoane venite din afară. Treceți la vorbitor, zice gardianul. V. ROM. decembrie 1953, 174. 2. Difuzor pentru amplificarea vocii.
Sinonimul cuvântului vorbitor