Dicționar de sinonime
Sinonime căpia
Cuvântul „căpia” are următoarele sinonime:
căpia ( verb )
- a înnebuni
- a se sminti
Alte sinonime:
- aliena
- înnebuni
- sminti
- țicni
- a se zăpăci
- a se țicni
- a se scrânti
- a-și pierde mințile
- a pierde măsura
Sinonime Apropiate
- înnebuni - a se sminti, a se țicni, a-și pierde mințile, a căpia, a se scrânti
- înnebunit - nebun, alienat, țicnit, căpiat, scrântit, smintit, aiurit, sonat, apucat
- sminti - a aliena, a înnebuni, a se ticni
- aliena - a înstrăina, a transfera, a (se) sminti, a (se) țăcăni, a înnebuni
- țăcăni - a pocni, a lovi, a păcăni, a se sminti, a se țicni, a-și pierde mințile
- zurliu - nebunatic, zvăpăiat, aiurit, smintit, zărghit
- greși - a se înșela, a da greș, a confunda, a încurca, a sminti, a rătăci, a păcătui, a călca legea
- greșit - incorect, eronat, inexact, smintit, fals, nefondat, rău, nepotrivit, prost
- iresponsabil - inconștient, nebun, smintit, țicnit
- alienat - nebun, smintit
- anormal - neobișnuit, nefiresc, ieșit din comun, țicnit, aiurit, nebun, smintit
- bezmetic - aiurit, zăpăcit, dereglat, pierdut, smintit, țignit
- capiu - nebun, smintit
- cenuroză - capie, căpială
- dement - nebun, smintit, alienat, clătinat
Dex căpia
- căpia 1 (; ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2 A înnebuni.
- CĂPIÁ, căpiez, I. 1. (; despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. A se zăpăci, a înnebuni. – Din capiu.
- CĂPIÁ, căpiez, I. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. – Din capiu.
- CĂPIÁ, căpiez, I. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. (Familiar, despre oameni), A se scrînti, a se țicni, a înnebuni. Ați căpiat? se stropși el către cei doisprezece . CAMILAR, T. 74. Ce vorbești, bărbate? ori ai căpiat astăzi? ISPIRESCU, L. 268. – Pronunțat: -pi-a.
- CĂPIÁ, căpiez, I. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. – Din capiu.
- A CĂPIÁ ~éz intranz. 1) (despre animale) A se îmbolnăvi de capie. 2) fam. (despre persoane) A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a înnebuni; a se scrânti; a se țicni; a se sminti; a se trăsni; a se aliena. /Din capiu
- căpià v. a avea amețeală, a înebuni: ce, ai căpiat?
- căpiéz v. intr. (d. capie). Mă îmbolnăvesc de capie. Fig. Iron. Înebunesc, turbez: aĭ căpiat, măĭ? V. tr. Lasă-mă în pace, că m’aĭ căpiat. – În est căpchiez.
- căpia (i-a) ( 3 și căpiază, căpiind)
- căpiez, -piază 3, -pieze 3 , -piam 1 , -piere