Sinonime aplecare

Cuvântul „aplecare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• înclinare - aplecare, îndoire, încovoiere, curbare, înclinație, predispoziție, vocație, atracție, aptitudine
• flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
• tendință - pornire, dispoziție, înclinare, aplecare, năzuință, aspirație
• vocație - chemare, aptitudine, înclinație, predispoziție
• aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
• aptitudine - însușire, aplicație, chemare, dar, înclinare, predilecție, talent, vocație, capacitate
• aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
• gust - sensibilitate, simț (estetic), stil, ținută, înclinație, preferință, predispoziție, pornire, poftă
• facultate - capacitate, calitate, însușire, aptitudine, institut, secție universitară
• furt - hoție, delapidare, pungășie, sustragere, jaf, escrocherie, furtișag
• intonație - inflexiune, modulare
• asprime - severitate, duritate, rigiditate, strășnicie, neînduplecare, intransigență
• atracție - tentație, ispită, aptitudine, dispoziție, farmec, miraj
• canonadă - bombardament, tir, tragere
• capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate

Dex aplecare

• aplecare 1 Înclinare spre ceva aplecat1 (1). 2 Alăptare. 3 Predispoziție. 4 Dispoziție sufletească. 5 Greață.
• APLECÁRE, aplecări, Acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei. ♦ Predispoziție, înclinație pentru ceva. – apleca.
• APLECÁRE, aplecări, Acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei. ♦ Predispoziție, înclinație pentru ceva. – apleca.
• APLECÁRE, aplecări, Acțiunea de a (s e) apleca și rezultatul ei. 1. Înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. O ușoară aplecare a corpului. ◊ Se afundă comod într-un fotoliu de bord... ca să nu se răstoarne în aplecările vasului pe mare. BART, E. 270. 2. Înclinare, predispoziție. Am avut totdeauna deosebită aplecare pentru ficțiuni. ANGHEL, PR. 175. Vînătoarea este o aplecare firească a omului. ODOBESCU, S. III 78. Nobilii... învechiți în aplecarea lor către turci, nu voiau nicidecum să se lepede de unirea lor cu turcii. BĂLCESCU, O. II 37.
• APLECÁRE, aplecări, Acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei; înclinare, încovoiere; predispoziție.
• aplecare f. 1. lucrarea de a (se) apleca; 2. fig. pornire, tragere-de-inimă.
• aplecáre f., pl. ărĭ. Înclinare. Turburare de stomah. Fig. Pornire, aplicațiune, talent.

Sinonimul cuvântului aplecare

Testează-te!