Dicționar de sinonime
Sinonime apoplexie
Cuvântul „apoplexie” are următoarele sinonime:
apoplexie ( substantiv )
- gută
- atac
- dambla
Alte sinonime:
- ictus apoplectic
- cataroi
- șlag
- criză
- congestie
- hemoragie
Sinonime Apropiate
- dambla - paralizie, gută, apoplexie, chef, toană, poftă, furie, năbădăi
- gută - podagră, apoplexie, paralizie, dambla
- ictus - șoc, atac, apoplexie
- atac - agresiune, asalt, năvală, ofensivă, criză, șoc, acces, apoplexie
- răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
- școlar - elev, ucenic, discipol, învățăcel
- ucenic - discipol, elev, învățăcel, începător
- vagabond - hoinar, rătăcitor, nestatornic, derbedeu, haimana
- vagabonda - a hoinări, a umbla de colo-colo, a rătăci
- greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate
- greși - a se înșela, a da greș, a confunda, a încurca, a sminti, a rătăci, a păcătui, a călca legea
- grotă - peșteră, cavernă, catacombă
- hoinar - vagabond, haimana, plimbăreț, rătăcitor, pribeag, pierde-vară
- hoinări - a vagabonda, a rătăci, a colinda
- iureș - asalt, năvală, atac, goană, fugă, alergare
Dex apoplexie
- apoplexie 1 Paralizie mai mult ori mai puțin completă, pricinuită de o hemoragie cerebrală dambla, gută. 2 ~ trăsnitoare (sau fulgerătoare) Apoplexie care provoacă moartea imediată.
- APOPLEXÍE, apoplexii, 1. Pierdere bruscă a cunoștinței și a sensibilității, cauzată de obicei de o hemoragie cerebrală; atac, dambla, ictus apoplectic. 2. Concentrare bruscă de sânge într-un organ. – Din apoplexie, apoplexia.
- APOPLEXÍE, apoplexii, Suprimare subită a funcției unui organ, cauzată de o hemoragie sau de astuparea unui vas capilar. dambla. Apoplexie cerebrală. ◊ Unchiu- tău Panait este foarte greu bolnav; l-a lovit iar apoplexia și doctorii nu mai dau nici o speranță de scăpare. CARAGIALE, O. II 145. ◊ (Învechit) Apoplexie trăsnitoare trăsnitor.
- APOPLEXÍE, apoplexii, Suprimare subită a funcției unui organ, cauzată de o hemoragie sau de astuparea unui vas capilar. – apoplexie ( apoplexia).
- APOPLEXÍE Suprimare subită a funcțiilor unui organ, a mișcării și a sensibilității, cauzată de o hemoragie cerebrală sau de astuparea unui vas capilar, fără ca respirația și circulația să fie întrerupte. .
- APOPLEXÍE 1. pierdere totală a cunoștinței, provocată de ruptura unui vas din creier, urmată de hemoragie. 2. boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă. (< fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)
- APOPLEXÍE, apoplexii, Pierdere bruscă a cunoștinței și a posibilității de mișcare, datorată în special unei hemoragii cerebrale.