Sinonime buimăcit

Cuvântul „buimăcit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• zăbăuc - zăpăcit, aiurit, derutat, năuc
• amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
• buimac - zăpăcit, amețit, năuc, tehui
• hăbăuc - năuc, zăpăcit, aiurit
• împrăștiat - răsfirat, dispersat, risipit, vânturat, distrat, zăpăcit, aiurit, buimac, dezordonat
• stupefiant - năucitor, uluitor, uimitor, drog, halucinogen
• dezechilibrat - descumpănit, dezorientat, tulburat, demoralizat, dezaxat, zăpăcit, nebun, dement, alienat
• smintit - nebun, țicnit, smucit, aiurit, zănatic, bezmetic, zălud, zurliu
• uimi - a stupefia, a minuna, a năuci, a surprinde, a ului, a speria, a buimăci, a zăpăci
• uituc - distrat, zăpăcit, aiurit, fără memorie
• ului - a năuci, a zăpăci, a uimi, a tulbura, a buimăci
• zevzec - nătărău, prostănac, nerod, neghiob, aiurit, năuc
• absent - neprezent, lipsă, neatent, distrat, zăpăcit, aiurit
• aiurit - zăpăcit, zănatic, zurliu, besmetic, țicnit, nebun
• amețeală - vertij, vârtej, buimăceală, năucire

Dex buimăcit

• buimăcit1 Buimăcire.
• buimăcit2, ~ă Buimac.
• BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, Buimac. – buimăci.
• BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, (Adesea urmat de determinări introduse prin «de») Buimac. Oamenii,.. buimăciți de somn au pus mîna pe arme ș-au dat să iasă pe uși. SADOVEANU, F. J. 747. Tîrziu, cînd se trezi Stamati, buimăcit încă de somn, dădu cu ochii de scrisoarea lăsată de poștaș. BART, E. 21. Capu-i vuia buimăcit ca într-un incendiu. VLAHUȚĂ, O. A. 123. ◊ (Determinat prin «de cap») Mărșăluiți în străin război... buimăciți de cap, Sălbătăciți, otrăviți. TOMA, C, V. 209. ◊ Plopii... lung privesc Buimăciți spre mine. COȘBUC, P. I 261. ◊ (Substantivat) Popii se uitau unii la alții ca niște buimăciți. NEGRUZZI, S. I 227.
• BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciți, -te, Buimac. – buimăci.
• buimăcí 1-2 A deveni (sau a face pe cineva să devină) buimac a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) ului, a (se) zăpăci.
• BUIMĂCÍ, buimăcesc, IV. și A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.
• BUIMĂCÍ, buimăcesc, IV. A deveni buimac; a se ameți (de somn, de băutură, de frică etc.); a se zăpăci, a se năuci. Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. Oastea... începu a se buimăci și a se dă înapoi. ISPIRESCU, M. V. 41. ◊ Vestea neașteptată l-a buimăcit.
• BUIMĂCÍ, buimăcesc, IV. și A (se) ameți, a (se) zăpăci. – Din buimac.
• A BUIMĂCÍ ~ésc tranz. A face să se buimăcească; a zăpăci; a năuci; a ului. /Din buimac

Antonime buimăcit

• A buimăci ≠ a dezmetici

Sinonimul cuvântului buimăcit

Testează-te!