Sinonime merit

Cuvântul „merit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
• vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
• calitate - însușire, valoare, trăsură, atribut, notă, specific, titlu, rang, grad
• capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
• competență - autoritate, calitate, drept, cădere, destoinicie, capacitate, vrednicie, pricepere
• preț - valoare, cost, contravaloare, plată, tarif, onorariu, importanță, căutare, apreciere
• titlu - calitate, atribut, demnitate, calificare, rang
• umil - smerit, supus, modest, obsecvios, neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
• umilit - umil, smerit, supus, înjosit, desconsiderat, dezonorat
• valoros - prețios, important, scump, reușit, capabil, merituos
• virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
• facultate - capacitate, calitate, însușire, aptitudine, institut, secție universitară
• frunte - cap, față, început, față, elită, calitate (primă)
• hărnicie - sârguință, râvnă, zel, vrednicie, silință, asiduitate, diligență, destoinicie
• identitate - conformitate, consimilitudine, specific, proprietate, valoare în sine, unitate

Dex merit

• merit 1 Calitate, însușire deosebită, care face ca cineva sau ceva să fie vrednic de stimă, de laudă, de răsplată valoare, virtute. 2-3 Cu ~e (sau ~) sau de ~ (În mod) merituos. 4 Diplomă ele ~ Diplomă care se acordă elevilor și absolvenților școlilor superioare pentru învățătură și comportare excepțională. 5 Pe ~ Pe bună dreptate justificat.
• MÉRIT, merite, Calitate, însușire remarcabilă care face pe cineva sau ceva să fie vrednic de stimă, de laudă, de răsplată; valoare, virtute. ◊ Pe merit = pe bună dreptate, justificat. – Din mérite.
• MÉRIT, merite, Ceea ce face pe o persoană vrednică de prețuire, ca urmare a unor acțiuni valoroase; vrednicie; însușire, talent, pricepere. Și-a făcut un nume destul de cunoscut, numai prin munca și meritele lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 62. Fură omorîți atunci... și mulți alții, vestiți prin meritul și avuțiile lor. BĂLCESCU, O. II 258. ◊ De (un mare) merit = valoros, meritoriu. Creațiunea lui e originală și de un mare merit. GHEREA, ST. CR, II 147.
• MÉRIT Ceea ce face pe cineva demn de stimă, de prețuire, de considerație; ceea ce face ca un lucru să fie folositor și valoros. .
• MÉRIT calitate (deosebită) care face pe cineva sau ceva demn de stimă, de prețuire; valoare. (< fr. mérite, lat. meritum)
• MÉRIT ~e n. 1) Calitate deosebită care impune respect, laudă sau recompensă. 2) Ansamblu de calități intelectuale sau morale. /<fr. mérite

Sinonimul cuvântului merit

Testează-te!