Dicționar de sinonime
Sinonime consimți
Cuvântul „consimți” are următoarele sinonime:
consimți ( verb )
- a aproba
- a accepta
- a fi de acord
- a încuviința
- a admite
- a binevoi
- a catadixi
- a vrea
Alte sinonime:
- aproba
- a se învoi
- a primi
- a voi
- a se îndupleca
- a îngădui
- a lăsa
- a permite
- a concede
- a se prinde
- a se pleca
- a pozvoli
- a aprobălui
- a mulțumi
- a ogodi
- a-și da consimțământul
- a fi de părere
Sinonime Apropiate
- încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
- admite - a încuviința, a permite, a fi de acord, a accepta, a consimți
- aproba - admite, a accepta, a primi, a concede, a se învoi, a permite, a încuviința, a consimți, a îngădui
- încuviința - a aproba, a fi de acord, a consimți, a se învoi
- accepta - a primi, a agrea, a fi de acord, a consimți, a admite
- asentiment - acord, aprobare, consimțire, adeziune, încuviințare
- îndura - a suferi, a răbda, a suporta, a pătimi, a trage, a se milostivi, a binevoi, a consimți, a accepta
- agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
- binevoi - a consimți, a catadixi, a se învrednici, a se angaja
- concede - a consimți, a admite, a primi, a (se) învoi, a aproba
- consimțământ - încuviințare, acord, aprobare, învoială
- preta - a se potrivi, a corespunde, a conveni, a consimți, a primi, a admite
- subscrie - a semna, a iscăli, a aproba, a fi de acord, a subsemna, a confirma
- suferi - a suporta, a răbda, a îndura, a pătimi, a admite, a permite, a consimți, a tolera
- știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
Dex consimți
- consimțí 1 A-și da consimțământul (1). 2 A fi de acord cu ceva a aproba, a încuviința.
- CONSIMȚÍ, consímt, IV. și A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința. – Con1- + simți (după consentir).
- CONSIMȚÍ, consimt, IV. (De obicei urmat de o propoziție completivă) A-și da consimțămîntul, a încuviința, a fi de acord. ◊ (Urmat de determinări introduse prin «la») A consimțit la căsătoria fiului său. – și: (rar) consimț (CARAGIALE, O. I 51).
- consimțí vb. I. tr., intr. A-și da consimțământul, a fi de acord cu ceva; a încuviința, a aproba. Mă știi că consimț la onoarea dumitale de familist (CAR.). Să-și înduplece soțul părăsit să consimtă la despărțenie (M. I. CAR.). ◊ Loc.adv. Liber consimțit v. liber. • prez.ind. consímt, (înv.) consímț, -esc./con3- + simți, după fr. consentir.
- CONSIMȚÍ IV. , A-și da consimțământul; a încuviința, a aproba; a se învoi. .
- CONSIMȚÍ tr., intr. a-și da consimțământul; a încuviința, a aproba. (după fr. consentir)
- A CONSIMȚÍ consímt 1. tranz. (păreri, propuneri etc.) A susține exprimându-și consimțământul; a încuviința; a aproba. 2. intranz. A-și da consimțământul; a fi de acord. /con- + a simți
- consimțì v. 1. a avea aceeaș simțire sau voință cu altul: cine tace, consimte; 2. a aproba, a consimți ceva: a consimți la o propunere.
Antonime consimți
- A consimți ≠ a dezaproba, a reproba, a respinge