Dicționar de sinonime
Sinonime frăsui
Cuvântul „frăsui” are următoarele sinonime:
frăsui ( verb )
- boci
- căina
- chinui
- consuma
- frământa
- jeli
- jelui
- lamenta
- plânge
- tângui
- văicări
- văita
- zbate
- zbuciuma
- a boci
- a căina
- a chinui
- a consuma
- a frământa
- a jeli
- a jelui
- a lamenta
- a plânge
- a tângui
- a văicări
- a văita
- a zbate
- a zbuciuma
- a se agita fără rost
- a umbla fără rost
Sinonime Apropiate
- văita - a se lamenta, a se tângui, a jeli, a plânge, a boci, a se văicări
- jeli - a plânge, a boci, a se văita, a se lamenta, a căina, a jelui
- căina - a se tângui, a se jelui, a se lamenta, a boci, a se văicări, a compătimi, a se căi, a deplânge
- văicăreală - plângere, lamentare, tânguire, jelire, bocire, văitare
- văicări - a se văita, a se lamenta, a se tângui
- jelui - jeli, a deplânge, a boci
- lamenta - a se văita, a se plânge, a se jelui
- boci - a plânge, a se tângui, a lăcrima, a se văita
- zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
- geme - a se tângui, a se lamenta, a suspina, a se văita, a fi supraîncărcat, a fi plin
- căi - a se pocăi, a regreta, a-i părea rău, a jeli, a compătimi, a căina, a deplânge
- elegie - melancolie, jeluire, tânguire, jelire, tristețe
- sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
- smiorcăi - a se lamenta, a scânci, a plânge, a se smiorcăi, a se sclifosi
- strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
Dex frăsui
- frăsui 1 A se agita fără rost (de nerăbdare) a se frăsi. 2-3 A se plânge. 4-5 A se văicări.
- FRĂSUÍ, frăsuiesc, IV. 1. și A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. ( și ) A umbla sau a se agita fără rost. – Din frasuvaty.
- FRĂSUÍ, frăsuiesc, IV. 1. și A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. ( și ) A umbla sau a se agita fără rost. – După frasuvaty.
- FRĂSUÍ, frăsuiesc, IV. și (Regional) A se plînge, a se boci, a se văicări. Ce te glăsuiești, Ce te frăsuiești... Lacrăma de-ți curge?... – Cum n-oi glăsui, Cum n-oi frăsui? TEODORESCU, P. P. 390.
- A SE FRĂSUÍ mă ~iésc intranz. 1) fam. A plânge, văicărându-se. 2) A se agita fără rost. /<ucr. frasuvaty
- frăsuĭésc (mă) v. refl. (rut. frasuvati sĕa, pol. frasować, sie, d. germ. sich fressen, a se neliniști). Nord. Mă învîrtesc nehotărît, nu știŭ ce să fac, nu știŭ de ce să m’apuc: se tot frăsuĭa și clocotea să vorbească (Arh. 1905, 1, 12), se frăsuĭa omu în gîndu luĭ, ce te gîndeștĭ și te frăsuĭeștĭ? (Neam. Rom. Pop. 1, 440). – Și vr- (Tec.): vrăsuit și asudat (Vț. Lit. 1, 18, 7, 3).
- FRĂSUÍ vb. v. boci, căina, chinui, consuma, frământa, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita, zbate, zbuciuma.
- frăsui BOCI. CĂINA. CHINUI. CONSUMA. FRĂMÎNTA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. ZBATE. ZBUCIUMA.
- frăsuí (-uésc, frăsuít), – 1. A-și pierde răbdarea, a se agita. – 2. A se plînge. frasuvaty śa „a se neliniști” (DAR).