Dicționar de sinonime
Sinonime grozăvi
Cuvântul „grozăvi” are următoarele sinonime:
grozăvi ( verb )
- a se făli
- a se îngâmfa
Alte sinonime:
- deforma
- desfigura
- poci
- schimonosi
- sluți
- strâmba
- urâți
- îngâmfa
- a se fuduli
- a se infatua
- a se împăuna
- a se înfumura
- a se lăuda
- a se mândri
- a se semeți
- a se trufi
- a se mări
- a se păuni
- a se bârzoia
- a se făloși
- a se marghioli
- a se sfătoși
- a se furlandisi
- a se marțafoi
- a se născocorî
- a se înălța
- a se preaînălța
- a se preamări
- a se prearădica
- a se ridica
- a se înfoia
- a se umfla
- a se șucări
- a face pe grozavul
- a face pe viteazul
- a deforma
- a desfigura
- a poci
- a schimonosi
- a sluți
- a strâmba
- a urâți
- a-și da aere
- a-și da importanță
Sinonime Apropiate
- făli - a se mândri, a se lăuda, a se îngâmfa
- fuduli - a se făli, a se mândri, a se împăuna, a se îngâmfa, a se lăuda, a fi trufaș
- lăuda - a omagia, a cinsti, a elogia, a glorifica, a slăvi, a se făli, a se mândri, a se fuduli, a se grozăvi
- mândri - a se făli, a se lăuda, a se fuduli, a se împăuna, a se îngâmfa
- suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
- trufaș - fudul, îngâmfat, înfumurat, infatuat, arogant, semeț, mândru
- trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
- țanțoș - încrezut, îngâmfat, arogant, fudul, semeț
- vanitate - orgoliu, îngâmfare, aroganță, ambiție, înfumurare
- vanitos - orgolios, arogant, îngâmfat, încrezut, ambițios, plin de sine, trufaș, măreț
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- fudul - îngâmfat, arogant, trufaș, încrezut
- fumuri - îngâmfare, aroganță, pretenții, înfumurare, aere, făloșenie
- grandoman - înfumurat, megaloman, îngâmfat, infatuat, încrezut, semeț
- grozăvenie - grozăvie, calamitate
Dex grozăvi
- grozăvi 1 A (se) schimonosi. 2 A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele).
- GROZĂVÍ, grozăvesc, IV. ( și ) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.
- GROZĂVÍ, grozăvesc, IV. A-și da aere, a-și da multă importanță; (în special) a se arăta mai curajos decît este, a face pe grozavul. Vă grozăviți în acest război... război al bogaților... Dar aflați: pînă la urmă vor birui tot milioanele de săraci, milioane de săraci care azi gem. CAMILAR, N. I 365. Eu nu vorbesc fleacuri ca domnișorii ăștia care vin cu pălăria-n cap, se grozăvesc, mint și nu-s capabili să scrie un rînd cumsecade. REBREANU, R. I 210. ♦ (Familiar, urmat de determinări introduse prin «cu») A se lăuda, a se fuduli. Se grozăvește cu isprăvile sale.
- A SE GROZĂVÍ mă ~ésc intranz. fam. depr. A face pe grozavul; a-și da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /Din grozav
- grozăvésc (mă) v. refl. (d. grozav). Mă fac grozav, îmĭ daŭ aere de om grozav.
- GROZĂVÍ vb. v. deforma, desfigura, poci, schimonosi, sluți, strâmba, urâți.
- GROZĂVÍ vb. v. îngâmfa.