Sinonime năucit

Cuvântul „năucit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
• zăbăuc - zăpăcit, aiurit, derutat, năuc
• buimac - zăpăcit, amețit, năuc, tehui
• stupefiant - năucitor, uluitor, uimitor, drog, halucinogen
• hăbăuc - năuc, zăpăcit, aiurit
• împrăștiat - răsfirat, dispersat, risipit, vânturat, distrat, zăpăcit, aiurit, buimac, dezordonat
• dezechilibrat - descumpănit, dezorientat, tulburat, demoralizat, dezaxat, zăpăcit, nebun, dement, alienat
• smintit - nebun, țicnit, smucit, aiurit, zănatic, bezmetic, zălud, zurliu
• uimi - a stupefia, a minuna, a năuci, a surprinde, a ului, a speria, a buimăci, a zăpăci
• uimitor - uluitor, stupefiant, tulburător, surprinzător, straniu, extraordinar, minunat, excelent
• uituc - distrat, zăpăcit, aiurit, fără memorie
• ului - a năuci, a zăpăci, a uimi, a tulbura, a buimăci
• zevzec - nătărău, prostănac, nerod, neghiob, aiurit, năuc
• fenomenal - uimitor, formidabil, enorm, colosal, fabulos, uluitor, nemaipomenit, extraordinar, fantastic
• gigantic - colosal, enorm, imens, măreț, formidabil, fabulos, fenomenal, uimitor, uluitor

Dex năucit

• năucit, ~ă 1 Amețit. 2 Dezorientat. 3 Uluit. 4 ( fizionomia, privirea oamenilor sau acțiunile lor) Care exprimă amețeală, buimăceală.
• NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). – năuci.
• NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, (Despre oameni) Zăpăcit, amețit, uluit; năuc. Femeia ieși năucită afară și cîteva zile n-a mai dat pe la bancă. AGÎRBICEANU, S. P. 32. În ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo năuciți. REBREANU, R. II 200. Țăranul iese năucit și se duce la primărie să se jeluiască. CARAGIALE, O. II 43.
• năuci 1-2 (A face să devină sau) a deveni năuc (1) a (se) prosti, a (se) tâmpi. 3-4 A (se) ameți. 5-6 A (se) zăpăci. 7-8 A (se) ului. 9 A munci mult.
• NĂUCÍ, năucesc, IV. și A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. – Din năuc.
• NĂUCÍ, năucesc, IV. A zăpăci (pe cineva), a ameți; a buimăci, a ului. Armele care mi se descarcă aici în groapă, în urechi, mă năucesc și mă înfurie. CAMIL PETRESCU, U. N. 403. Va rîde de acei ce caută să-l năucească cu niște stropituri ridicule. ALECSANDRI, S. 50.
• A SE NĂUCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) 1) A deveni năuc; a-și pierde inteligența; a se prosti; a se tâmpi. 2) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci; a se ului. /Din năuc
• A NĂUCÍ ~ésc tranz. A face să se năucească. /Din năuc
• năucì v. a (se) face năuc.

Antonime năucit

• A se năuci ≠ a se dezmetici
• A năuci ≠ a dezmetici

Sinonimul cuvântului năucit

Testează-te!