Dicționar de sinonime
Sinonime neajuns
Cuvântul „neajuns” are următoarele sinonime:
neajuns ( substantiv )
- calic
- necăjit
- nevoiaș
- sărac
- sărman
- dificultate
- șicană
- vicisitudine
- neplăcere
- dezagrement
- dezavantaj
- necaz
- defect
- cusur
- deficiență
- greutate
- imperfecțiune
- inconvenient
- insuficiență
- lipsă
- meteahnă
- nemulțumire
- piedică
- scădere
- neajuns
neajuns ( adjectiv )
- incomparabil
- inconfundabil
- inegalabil
- inimitabil
- neasemănat
- neasemuit
- necomparabil
- neegalabil
- neîntrecut
- unic
- calic
- necăjit
- nevoiaș
- sărac
- sărman
Sinonime Apropiate
- cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
- defect - lipsă, scădere, deficiență, imperfecțiune, cusur, meteahnă, hibă, neajuns, beteșug
- meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
- sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
- inconvenient - neajuns, dificultate, piedică, dezavantaj
- dificultate - greutate, anevoință, inconvenient, neajuns, piedică, obstacol, rezistență, impediment
- nemulțumire - supărare, mâhnire, indispoziție, neplăcere, neajuns, inconvenient, necaz
- greutate - povară, sarcină, încărcătură, pondere, dificultate, piedică, opreliște, impas, neajuns
- handicap - dezavantaj, neajuns, impas, greutate, piedică
- insuficiență - lipsă, neajuns, defect
- lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
- beteșug - infirmitate, schilodeală, betejeală, vătămare, cusur, defect, neajuns, meteahnă, boală
- calic - sărac, nevoiaș, oropsit, sărman, zgârcit, avar, egoist, meschin
- deficiență - neajuns, lipsă, defect
- ananghie - neajuns, constrângere, lipsă, suferință, necaz, dificultate
Dex neajuns
- neajuns1 1 Lipsă. 2 Defect. 3 Dezavantaj. 4 Greutate. 5 Nevoie. 6 Nemulțumire. 7 Neplăcere. 8 A face cuiva în ~ A face un lucru în detrimentul cuiva. 9 A provoca cuiva neplăceri.
- neajuns2, ~ă 1 Care nu poate fi ajuns. 2 Care nu poate fi egalat. 3 Excepțional. 4 (; ~ cu mintea) Neînțeles2. 5 Care are o stare materială proastă sărac. 6 (; ~ de minte, ~ la minte,~ de cap) Care nu are judecată matură. 7 Prost. 8 Zăpăcit. 9 Greșit. 10 Incompetent. 11 Insuficient. 12 Incomplet.
- NEAJÚNS, neajunsuri, 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. – ne- + ajuns.
- NEAJÚNS, neajunsuri, 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. – Ne- + ajuns.
- NEAJÚNS1, neajunsuri, 1. Neplăcere, necaz, dificultate, supărare. Adăogă rîzînd și arătîndu-și dinții: știi că ți-am făcut un neajuns. D. ZAMFIRESCU, R. 46. Un diavol șchiop... ținea cale drumeților ca să le facă neajunsuri. ISPIRESCU, L. 226. Mama și tata se gîndesc la neajunsurile vieții, la ce poate să le aducă ziua de mîine. CREANGĂ, A. 36. 2. Lipsă, scădere, defect. Aceasta ne pare a fi neajunsul principal al acestei admirabile nuvele. GHEREA, ST. CR. II 144. Scăderile și neajunsurile lui să nu i le spui drept în față. SBIERA, P. 226.
Sinonimul cuvântului neajuns