Dicționar de sinonime
Sinonime onest
Cuvântul „onest” are următoarele sinonime:
onest ( adjectiv )
- cinstit
- corect
- incoruptibil
- integru
- leal
- necoruptibil
- prob
- neademenit
- nemitarnic
- curat
- nepătat
- de treabă
- la locul lui
- drept
- imparțial
- obiectiv
Sinonime Apropiate
- cinstit - corect, onest, integru, prob, incoruptibil, loial, de bună credință, nepătat, virtuos
- corect - drept, adevărat, just, exact, precis, cinstit, cumsecade, onest, integru
- echitabil - just, drept, cinstit, corect, imparțial, obiectiv
- integru - cinstit, onest, corect
- leal - cinstit, drept, corect, devotat, sincer, fidel
- corectitudine - cinste, onestitate, probitate, integritate, lealitate
- prob - cinstit, corect, cumsecade
- incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral
- incorigibil - onest, dintr-o bucată, inflexibil, cinstit, moral, integru
- malonest - necinstit, incorect
- necinstit - dezonorat, violat, siluit, pângărit, profanat, incorect, neonest, ilegal
- obiectiv - real, just, imparțial, drept, nepărtinitor
- obiectivitate - corectitudine, realism, imparțialitate, nepărtinire
- cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
- demn - onest, cinstit, corect, ireproșabil, vrednic, cumsecade
Dex onest
- onest, ~ă Cinstit.
- ONÉST, -Ă, onești, -ste, Cinstit, de treabă, corect. – Din honestus, onesto.
- ONÉST, -Ă, onești, -ste, Cinstit, de treabă, corect. Scriitorul rus, zice... Gorki, a fost luptător onest, martir suprem al adevărului. SADOVEANU, E. 191. Îl sprijinim pentru că dumnealui este cel mai onest cetățean al nostru. CARAGIALE, O. I 141. Orice om onest nu va suferi a pune sau a vedea a se pune o piedică dreptății. BOLINTINEANU, O. 255.
- ONÉST, -Ă Cinstit, corect. .
- ONÉST, -Ă cinstit, corect, incoruptibil. (< lat. honestus, it. onesto)
- ONÉST ~stă (~ști, ~ste) Care se conformează corectitudinii morale; corect și de bună credință; cinstit; integru. /<lat. honestus, it. onesto
- onest a. 1. conform legilor onoarei, probității: vieață onestă; 2. cinstit, prob, virtuos: om onest. ║ n. ceeace e onest: a prefera utilului onestul.
- *onest, -ă adj. (lat. honestus). Plin de onestitate, cinstit, prob, virtuos: om onest, vĭață onestă. Adv. Cu onestitate.
- ONÉST adj. v. cinstit.
- ONEST cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, prob, neademenit, nemitarnic, curat, nepătat. (Funcționar ~; comportare ~.)
Antonime onest
- Onest ≠ corupt, depravat, josnic, necinstit, neonest
Sinonimul cuvântului onest