Dicționar de sinonime
Sinonime plenar
Cuvântul „plenar” are următoarele sinonime:
plenar ( adjectiv )
- complet
- deplin
- integral
- întreg
- total
Sinonime Apropiate
- întreg - complet, integral, deplin, neatins, total, intact, neștirbit, nestricat, sănătos
- total - întreg, complet, tot, absolut, deplin, desăvârșit, global, exhaustiv
- integral - total, complet, deplin, exhaustiv, totalmente
- totalmente - total, complet, în întregime, cu totul
- tot - întreg, total, complet, fiecare, oricare, în ansamblu, încă, iar, mereu
- global - total, complet, deplin, pe de-a-ntregul, totalmente
- completamente - totalmente, de tot, total, deplin, complet
- desăvârșit - perfect, excelent, ireproșabil, măiestrit, magistral, complet, deplin, absolut, total
- exhaustiv - integral, total, complet, de tot
- absolut - complet, deplin, total, cert, sigur, neapărat, categoric, stringent
- deplin - de tot, în întregime, pe de-a-ntregul, cu totul, complet, în mod desăvârșit, perfect, neștirbit, desăvârșit
- împlini - a completa, a întregi, a rotunji, a (se) dezvolta, a crește, a se îngrășa, a realiza, a executa, a înfăptui
- totalitate - total, întregime, sumă, ansamblu, unanimitate, universalitate
- umple - a împlini, a completa, a ticsi, a întregi, a încălca, a molipsi, a contamina, a capta, a lua
- integritate - totalitate, deplinătate, plenitudine, probitate, onestitate, cinste, moralitate
Dex plenar
- plenar, ~ă 1 ( ședințe, adunări, reuniuni ) Care se ține cu participarea tuturor membrilor plenitudinar. 2 Consfătuire, ședință, adunare la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații 3 ~ lărgită Adunare la care participă și persoane care nu fac parte din unitatea respectivă. 4 Întreg. 5 Complet. 6 Desăvârșit.
- PLENÁR, -Ă, plenari, -e, 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, ) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 2. Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din plenarius.
- PLENÁR, -Ă, plenari, -e, (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. Trimisul moldovenesc le va mai citi în ședință plenară următoarea ironică scrisoare din partea lui însuși Ion-vodă. HASDEU, I. V. 57. Să facem în ședință plenară și publică ceea ce n-am făcut în secțiuni. KOGăLNICEANU, S. A. 135. ♦ (Substantivat, ) Consfătuire la care participă toți membrii unui for de conducere. Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn. ♦ (Substantivat, în ) Plenară lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din unitatea respectivă. în zilele de 19 și 20 august 1953 a avut loc plenara lărgită a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn.