Dicționar de sinonime
Sinonime practică
Cuvântul „practică” are următoarele sinonime:
practica ( verb )
- a exercita
- a profesa
- a aplica
Alte sinonime:
- profesa
- cultiva
- juca
- a [se] folosi
- a [se] întrebuința
- a [se] utiliza
- aplica
- folosi
- întrebuința
- utiliza
- a face
- a metahirisi
- a profesui
- a cultiva
- a juca
- a se ocupa
- practică
practică ( substantiv )
- exercițiu, deprindere, aplicare, exercitare, experiență
- obicei, datină
Sinonime Apropiate
- exercițiu - temă, lucrare, aplicare, practică, deprindere
- aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
- datină - obicei, practică, uz, uzanță, tradiție, lege, orânduială
- exercita - a practica, a profesa, a îndeplini, a exersa
- aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
- obicei - deprindere, nărav, învăț, obișnuință, apucătură, tabiet, datină, cutumă, uz
- practicabil - aplicabil, util, posibil, accesibil, utilizabil
- tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
- tradiție - datină, obicei, cutumă, uzanță
- uzanță - obicei, datină, uz, rânduială, regulă, cutumă
- habitudine - obicei, tradiție, deprindere
- îndeletnici - a se ocupa, a practica, a profesa
- învăț - obicei, deprindere, pasiune, patimă
- lege - normă, legiuire, pravilă, dispoziție, regulă, tipic, datină, tradiție, obicei
- apucătură - obicei, deprindere, uz, meteahnă, comportare
Dex practică
- practică 1 Practicare (1). 2 Activitate a omului prin care se execută un lucru în mod concret, corespunzător nevoilor reale ale existenței. 3 Aplicare a cunoștiințelor teoretice. 4 Experiență de viață acumulată de obicei în urma unei activități. 5 Deprindere câștigată prin exercițiu. 6 Verificare experimentată a unei teorii praxis (1). 7 În ~ În mod efectiv. 8 În realitate. 9 A se lua la practecă A se folosi. 10-11 A (se) pune în ~ A (se) aplica. 12 Activitate concretă pe teren de verificare și completare a cunoștințelor teoretice acumulate într-un domeniu oarecare. 13 (; ~productivă, ~în producție) Stagiu pe care-l face într-o întreprindere, într-o instituție, pe teren un student sau un elev dintr-o ramură de învățământ, pentru a-și îmbogăți și valorifica cunoștințele acumulate. 14 ~ pedagogică Stagiu de pregătire efectuat de un student din ultimii ani de studiu, în cadrul școlii, în vederea însușirii metodologiei de predare a unei anumite discipline. 15 Exercitare a unei profesiuni practicare, profesare. 16 Predare a unei discipline practicare, profesare. 17 Procedeu folosit pentru realizarea efectivă a unui lucru sau pentru atingerea unui scop metodă, obicei. 18 (; ; rar) Procedură. 19 ~ judiciară Ansamblu al soluțiilor date de instanțele judecătorești în rezolvarea unor litigii concrete sau în activitatea de îndrumare a instanțelor judecătorești subordonate. 20 Ceremonie, manifestare exterioară specifică unui cult, unei credințe uzanță.