Dicționar de sinonime
Sinonime ruptură
Cuvântul „ruptură” are următoarele sinonime:
ruptură ( substantiv )
- gaură
- spărtură
- frântură
- sfâșietură
- zdreanță
- petic
- fractură
- cocotă
- curvă
- femeie de stradă
- fracțiune
- hernie
- prostituată
- târfă
- spintecătură
- jerpelitură
- țâră
- folt
- crăpătură
- despicătură
- cârpă
- hartan
- halcă
Sinonime Apropiate
- spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
- frântură - bucată, fragment, crâmpei, porțiune, parte, fărâmă, fractură, spărtură
- jerpelitură - zdreanță, ruptură
- cârpă - otreapă, petică, buleandră, treanță, zdreanță
- cârpaci - peticar, pantofar (prost), târâie-brâu, ageamiu
- falie - ruptură, spărtură, despicătură
- zdreanță - cârpă, treanță, ruptură, vechitură, secătură, jigodie
- fărâmă - bucățică, frântură, fărâmătură, ruptură, firimitură
- fisură - crăpătură, spărtură, plesnitură
- fracțiune - fragment, parte, frântură, bucată, diviziune
- fragment - parte, frântură, fracțiune, diviziune, porție, bucată, pasaj, text, extras
- cocoța - a se cățăra, a se urca, a se sui, a parveni
- halcă - bucată, ciosvârtă, hartan
- hartan - halcă
- cavitate - adâncitură, gaură, scobitură, spărtură
Dex ruptură
- ruptură 1 Distrugere a continuității unui material. 2 Despărțire în mai multe bucăți. 3 ~ de nori Rupere (13) de nori. 4 Încetare a unei acțiuni, curmare a unor raporturi, legături rupere (39). 5 Fără ~ Necontenit. 6 Locul unde un obiect este rupt2 (1) crăpătură (2), gaură, ruptătură, sfâșietură, spărtură. 7 Locul unde un teren este rupt de ape. 8 Loc prăpăstios în curs de surpare. 9 ~de pantă Loc de unde pornește brusc panta unui deal sau a unui munte. 10 Loc cu mai mulți copaci rupți (2) (de vânt, furtună). 11 Drum tăiat peste deal pentru a trece de-a dreptul cu carul. 12 Bucată ruptă (2) din ceva frântură (14). 13 Bucată ruptă dintr-o haină. 14 Obiect (de îmbrăcăminte) foarte uzat zdreanță. 15 Animal bătrân și slab rablă (4). 16 Femeie desfrânată. 17 Grup desprins dintr-o colectivitate fracțiune (2). 18 Hernie (1). 19 Cusătură numită „în urma acului”.
- RUPTÚRĂ, rupturi, 1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuității materiei. ♦ Încetare a unei acțiuni, a unor raporturi, a relațiilor, a colaborării dintre oameni. 2. Loc în care un obiect este rupt; sfâșietură, spărtură, gaură. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie. ◊ Ruptură de pantă = loc în care pornește brusc panta unui deal sau a unui munte. 3. Bucată ruptă din ceva. ♦ Zdreanță, cârpă. – Rupt2 + -ură.
Sinonimul cuvântului ruptură