Dicționar de sinonime
Sinonime silnici
Cuvântul „silnici” are următoarele sinonime:
silnici ( verb )
- constrânge
- face
- forța
- îngrețoșa
- obliga
- scârbi
- sili
- sparge
- strica
- viola
Sinonime Apropiate
- nevoi - a constrânge, a obliga, a sili, a forța, a căzni, a chinui, a canoni, a munci, a trudi
- constrânge - a obliga, a sili, a forța, a presa
- forța - a constrânge, a sili, a obliga, a presa, a se strădui, a se zbate, a se opinti, a se sforța, a-și da silința
- presiune - apăsare, condensare, strângere, constrângere, obligare, forțare
- violenta - a forța, a constrânge, a sili
- impune - a obliga, a constrânge, a sili, a pretinde, a cere, a trebui, a necesita, a impresiona, a mișca
- obliga - a constrânge, a sili, a impune, a determina, a se angaja, a consimți, a se lega
- nevoit - obligat, constrâns, forțat, silit
- forțat - impus, silit, silnic, obligat, nefiresc, artificial, căutat, afectat, fals
- reconforta - a se reface, a se întări, a se întrema
- strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
- strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
- tihni - a-i prii, a satisface, a conveni, a reconforta, a mulțumi, a bucura
- viola - a silui, a necinsti, a deflora, a batjocori, a nesocoti, a forța, a călca, a contraveni, a profana
- hârbui - a strica, a sparge, a distruge
Dex silnici
- SILNICÍ, silnicesc, IV. (Rar) A constrânge, a forța, a sili pe cineva să facă ceva; a aplica forța, violența. ♦ A stâlci, a poci. – Din silnic.
- SILNICÍ, silnicesc, IV. (Astăzi rar) A constrînge, a forța, a sili (pe cineva) să facă un lucru, a aplica forța, violența. S-a ridicat norodul, mințit și silnicit Și-a miruit cu pumnul domnia îmbuibată. DEȘLIU, G. 52. Grecii, care după luarea Țarigradului se dase afund, fugind... alungați, prigoniți, silniciți, pe unde-i nimereau biruitorii, cu cîte puțin și treptat prinseră la suflet. ODOBESCU, S. I 122. ◊ Nu poți afirma că a silnicit limba. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, 170, 5/4. Instrucțiunea nu poate rămîne ca în timpii cînd averile erau monopolizate... vocațiunile silnicite. ODOBESCU, S. II 61.
- A SILNICÍ ~ésc tranz. 1) A supune în mod silnic. 2) (ființe) A pune cu forța (să facă ceva); a forța; a constrânge; a sili. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav starea firească; a stâlci; a poci; a schingiui. /Din silnic