Sinonime vrednici

Cuvântul „vrednici” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• merita - a se învrednici, a i se cuveni, a fi demn de
• înzdrăveni - a se însănătoși, a se reface, a se întrema învrednici
• binevoi - a consimți, a catadixi, a se învrednici, a se angaja
• vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
• hărnicie - sârguință, râvnă, zel, vrednicie, silință, asiduitate, diligență, destoinicie
• bravură - vitejie, eroism, bărbăție, temeritate, cutezanță, îndrăzneală
• competență - autoritate, calitate, drept, cădere, destoinicie, capacitate, vrednicie, pricepere
• curaj - îndrăzneală, temeritate, bărbăție, cutezanță, bravură, eroism
• cutezanță - curaj, bărbăție, îndrăzneală, bravură, temeritate, neînfricare, tupeu, cinism, înfruntare
• cuveni - a se cădea, a-i reveni, a trebui, a cadra, a se cere, a se impune, a merita, a avea dreptul
• cuvenit - indicat, adecvat, nimerit, oportun, datorit, meritat, cerut, necesar, trebuincios
• demnitate - onoare, autoritate, ținută, vrednicie, rang, ierarhie, treaptă, dregătorie
• merit - valoare, vrednicie, prestanță, calitate, însușiri
• face - a realiza, a produce, a executa, a efectua, a făuri, a alcătui, a făptui, a săvârși, a îndeplini
• dezordine - neorânduială, haos, babilonie, debandadă, zăpăceală, harababură, indisciplină, revoltă, răscoală

Dex vrednici

• VREDNICÍ, vrednicesc, IV. A se învrednici. ♦ A merita. – Din vrednic.
• VREDNICÍ IV învrednici.
• învrednici 1-2 A se dovedi capabil (de a ajunge la sau) de a realiza ceva. 3 A-și da fiica de soție. 4-5 A avea (norocul sau) cinstea de a face ceva. 6 A avea parte de... 7 (Rar) A acorda cuiva favoarea de a face ceva. 8-9 A reuși cu mare greutate (să facă sau) să devină ceva. 10 A trăi într-o anumită epocă. 11 A se bucura de ceva. 12 A găsi de cuviință să... a binevoi, a catadicsi. 13 A merita.
• învrednicire 1-2 Dovedire a capacității (de a ajunge la sau) de a realiza ceva. 3 Acordare a fiicei de soție. 4-5 (Rar) Acordare cuiva (a norocului sau) cinstei de a face ceva. 6 Acordare a favorii de a face ceva. 7-8 Reușire cu mare greutate (de a face ceva sau) de a deveni cineva. 9 Trăire într-o anumită epocă. 10 Bucurie. 11 Binevoire. 12 Merit.
• învrenici învrednici
• ÎNVREDNICÍ, învrednicesc, IV. 1. A se dovedi vrednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși. 2. A avea norocul, cinstea să..., a avea parte de... ♦ (Rar) A acorda favoarea, cinstea de a... 3. A găsi de cuviință; a binevoi, a catadicsi. – În + vrednic.
• VRÉDNIC, -Ă, vrednici, -ce, 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. ♦ Capabil, destoinic. 2. Demn de.., care merită să..., căruia i se cuvine pe drept ceva. ◊ A fi vrednic = a valora, a prețui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) Care este în stare, care posedă însușirile necesare pentru a săvârși ceva. – Din vrĕdĭnŭ.

Sinonimul cuvântului vrednici

Testează-te!