Sinonime iscusire

Cuvântul „iscusire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• iscusință - dibăcie, istețime, îndemânare, abilitate, pricepere, talent, meșteșug, artă, ingeniozitate
• îndemânare - iscusință, dibăcie, pricepere, istețime, agerime
• măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
• dibăcie - iscusință, îndemânare, pricepere, măiestrie, abilitate
• talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
• istețime - iscusință, dibăcie, pricepere
• meșteșug - meserie, ocupație, îndeletnicire, profesiune, dibăcie, abilitate, iscusință, măiestrie, pricepere
• dexteritate - îndemânare, iscusință, dibăcie
• meșterie - meserie, meșteșug, profesiune, pricepere, iscusință, îndemânare
• stângăcie - neîndemânare, nepricepere
• virtuozitate - măiestrie, pricepere, stăpânire (deplină), iscusință
• marafet - dibăcie, iscusință, năzuință, capriciu, ifose
• capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
• competență - autoritate, calitate, drept, cădere, destoinicie, capacitate, vrednicie, pricepere
• perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate

Dex iscusire

• iscusire 1-4 Iscusință (1-4).
• ISCUSÍRE (Învechit) Iscusință. Mulțămit de-a sale gusturi și de a sa iscusire... Se fericește-nvățatul în chilii întunecoase. CONACHI, P. 287.
• iscosi iscusi
• iscusi 1 A pune la încercare a ispiti, a tenta. 2-3 A (se) învăța. 4 A căpăta experiență. 5 A deveni îndemânatic. 6 (Rar) A ajunge celebru. 7 A deveni șiret. 8 A scoate în evidență în mod exagerat propriile merite. 9 (; oameni) A se rafina.
• ISCUSÍ, iscusesc, IV. și A (se) face mai îndemânatic, mai ager, mai isteț; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din iskusiti.
• A ISCUSÍ ~ésc tranz. A face mai ager, mai isteț. /<sl. iskusiti
• ISCUSÍRE s. v. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, pricepere, știință, talent, ușurință.
• iscusire ABILITATE. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. ISCUSINȚĂ. ISTEȚIE. ISTEȚIME. ÎNDEMÎNARE. PRICEPERE. ȘTIINȚĂ. TALENT. UȘURINȚĂ.
• iscusí (iscusésc, iscusít), – 1. A cerceta, a mina. – 2. A instrui, a educa. – 3. A se forma, a se instrui, a ajunge să stăpînească o disciplină. iskusiti „a încerca” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 150; Tiktin). , cu toate sensurile, se folosesc numai formele iscusire, (capacitate, iscusință) și iscusit, (dibaci, capabil). – iscusitor, (demon); iscusie ( iscuseală, iscusime, iscusenie), (dibăcie, îndemînare), toate ; iscusință, (dibăcie).

Sinonimul cuvântului iscusire

Testează-te!