Sinonime unire

Cuvântul „unire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• combinație - îmbinare, împreunare, reunire, compunere, îngemănare, aranjament, plan, proiect, urzire
• joncțiune - unire, asamblare, împreunare, racord
• pace - liniște, armonie, calm, înțelegere, concordie, acalmie, tihnă, astâmpăr, odihnă
• concordie - bună-înțelegere, armonie, acord, congruență
• sudură - legătură, lipire, unire, sudare
• împăciuire - înțelegere, armonie
• împletire - tricotaj, cablaj, îmbinare, unire, amestec
• conciliere - unire, acord, armonie, împăcare
• concordanță - potrivire, congruență, acord, consonanță, armonie, concordie
• consens - acord, înțelegere, potrivire, armonie
• amestec - imixtiune, ingerință, intervenție, participare, combinare, împreunare, unire, aliaj, melanj
• armonie - potrivire, concordie, consens, bună-înțelegere, concordanță, echilibru, simetrie, proporție, muzicalitate
• pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
• potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
• sinod - sobor, conciliu, reunire

Dex unire

• UNÍRE, uniri, Acțiunea de a (se) uni3 și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – uni3.
• UNÍRE, uniri, Acțiunea de a (se) uni și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – uni3.
• UNÍRE, uniri, Acțiunea de a (se) uni și rezultatul ei. Să mai glumim... dar să mergem într-o unire. SADOVEANU, P. M. 132. Să facem sfînta unire, adecă înfrățirea dorită de strămoșii noștri. CREANGĂ, A. 162. Vino să te prinzi cu mine, Și la viață cu unire Și la moarte cu-nfrățire. ALECSANDRI, P. A. 104. Să luminăm poporul, să-l facem să simtă trebuința unirii, dacă vrem să facem o revoluție adevărat democratică. BĂLCESCU, O. I 327. ♦ Căsătorie. Maică-sa e contra unei asemenea uniri, dar copila e gata să urmeze oriunde în lume pe cel pe care îl adoră. SADOVEANU, E. 237.
• unire f. 1. acțiunea de a (se) uni; 2. în special, contopirea administrativă a Principatelor Române într’un singur Stat, pus sub suveranitatea Porții și sub garanția colectivă a Puterilor europene (conform Convențiunii din Paris dela 1858).
• uníre f. Acțiunea de a saŭ de a se uni. Concordie: a trăi în unire. Uniunea Moldoveĭ cu Țara Românească (1859): hora Uniriĭ.
• UNÍ3, unesc, IV. 1. și (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. și A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – unire (= unescere).

Antonime unire

• Unire ≠ dezbinare, separare

Sinonimul cuvântului unire

Testează-te!