Sinonime volnicie

Cuvântul „volnicie” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• competență - autoritate, calitate, drept, cădere, destoinicie, capacitate, vrednicie, pricepere
• încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
• libertate - independență, neatârnare, slobozenie, suveranitate, autonomie
• asentiment - acord, aprobare, consimțire, adeziune, încuviințare
• dezlegare - rezolvare, soluționare, limpezire, îngăduință, aprobare, încuviințare, permisiune, voie, iertare
• consimțământ - încuviințare, acord, aprobare, învoială
• drept - indemnizație, retribuție, competență, cădere, calitate, autoritate
• incompetență - nepricepere, incapacitate, nepregătire
• capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
• acord - înțelegere, învoire, consens, asentiment, concordanță, învoială, pact, tranzacție, convenție
• valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
• incapacitate - neputință, nepricepere, incompetență
• agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
• merit - valoare, vrednicie, prestanță, calitate, însușiri
• pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație

Dex volnicie

• VOLNICÍE, volnicii, 1. Libertate, neatârnare, independență, autonomie. 2. Autorizație; încuviințare; act scris prin care se acordă un drept, o autorizație. – Volnic + -ie.
• VOLNICÍE, volnicii, (Învechit și arhaizant) 1. Libertate, autonomie, neatîmare, independență. Din povestirea aceasta respiră o iubire adîncă pentru pămînt și oameni, pentru jertfele credinței și vechea volnicie a unor bărbați neînduplecați. SADOVEANU, E. 218. Va scula pe unul dintre voi, care va așeza pe urmașii voștri în volnicia și puterea lor de mai înainte. RUSSO, S. 148. 2. Autorizație, încuviințare; (concretizat) act scris prin care se acordă un drept, o autorizație. Știa să facă jălbi cu pilde din scriptură, pitace,- volnicii. FILIMON, C. 74. Și pe loc că îmi scria Volnicii Pe la zapcii, Răvășele-n săticele. TEODORESCU, P. P. 601.
• VOLNICÍE f. înv. 1) Stare de om volnic; libertate. 2) jur. Act prin care se acordă o permisiune. /volnic + suf. ~ie
• volnicie f. 1. voie liberă; 2. autorizație: știa să facă pitace, volnicii FIL.
• volnicíe f. (d. volnic). Vechĭ. Starea omuluĭ volnic.
• VOLNICÍE s. v. acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, aviz, calitate, capacitate, cădere, competență, consimțământ, consimțire, destoinicie, drept, independență, încuviințare, îndreptățire, îngăduință, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.

Sinonimul cuvântului volnicie

Testează-te!