Sinonime predicat

Cuvântul „predicat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
• limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
• prerogativă - atribuție, competență, drept, privilegiu
• serviciu - slujbă, ocupație, funcție, post, domeniu, sector, secție
• titlu - calitate, atribut, demnitate, calificare, rang
• valență - legătură, relație, combinație
• vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
• virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
• feudă - moșie, latifundii, domeniu, proprietate, fief
• grad - nivel, stadiu, treaptă, rang, funcție, poziție
• identitate - conformitate, consimilitudine, specific, proprietate, valoare în sine, unitate
• apelativ - nume, calificativ, atribut
• branșă - ramură, domeniu, sector, meserie, profesie, ocupație, slujbă, funcție
• calitate - însușire, valoare, trăsură, atribut, notă, specific, titlu, rang, grad
• caracter - particularitate, notă, marcă, însușire, atribut, calitate, fel, natură, temperament

Dex predicat

• predicat 1 Parte principală de propoziție care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. 2 ~ nominal Predicat (1) exprimat printr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 3 ~ verbal Predicat (1) exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal, printr-o locuțiune verbală sau printr-o interjecție. 4 Termen al unei judecăți, care afirmă sau neagă ceva despre subiectul judecății. 5 (În logica simbolică) Element constitutiv al funcțiilor specifice calculului cu predicate (4), care indică o extensiune. 6 Titlu nobiliar. 7 Nume de cinste.
• PREDICÁT, predicate, 1. Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. Termen al unei judecăți de predicație reprezentând nota care se afirmă sau se neagă despre subiectul judecății. – Din prédicat, praedicatum.
• PREDICÁT, predicate, 1. Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. Termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva despre subiect. – Din prédicat, praedicatum.

Sinonimul cuvântului predicat

Testează-te!