Dicționar de sinonime
Sinonime nărav
Cuvântul „nărav” are următoarele sinonime:
nărav ( substantiv )
- patimă
- pasiune
- viciu
- boală
- snagă
- sucă
- comportare
- fire
- cusur
- dar
- defect
- meteahnă
- pârțag
- învăț
- madea
- natură
- nărăvie
- parfie
- teahnă
- băsău
- apucătură
- comportament
- conduită
- deprindere
- maniere
- moravuri
- obiceiuri
- purtare
- modă
- pont
- duh
- talâm
- obicei
- obișnuință
- ogod
Sinonime Apropiate
- deprindere - adaptare, acomodare, aclimatizare, însușire, obișnuință, învăț, apucătură, comportare, conduită
- meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
- apucătură - obicei, deprindere, uz, meteahnă, comportare
- obicei - deprindere, nărav, învăț, obișnuință, apucătură, tabiet, datină, cutumă, uz
- învăț - obicei, deprindere, pasiune, patimă
- beteșug - infirmitate, schilodeală, betejeală, vătămare, cusur, defect, neajuns, meteahnă, boală
- conduită - purtare, comportare, manieră, comportament, atitudine, deprindere
- tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
- modă - vogă, comportament, conduită, purtare, fason, găteală, podoabă, ținută
- moraliza - a certa, a dojeni, a admonesta, a mustra, a dăscăli, a muștrului, a probozi moravuri pl, obiceiuri, năravuri
- anomalie - abatere, deviere, deturnare, defect, cusur, meteahnă
- cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
- defect - lipsă, scădere, deficiență, imperfecțiune, cusur, meteahnă, hibă, neajuns, beteșug
- fire - natură, univers, lume, viață, caracter, structură, temperament, nărav, apucătură
- firesc - natural, normal, simplu, obișnuit, degajat, spontan, dezinvolt, necăutat
Dex nărav
- nărav 1 (; determinat prin „bun”, „rău” sau echivalente ale acestora) Obicei. 2 Comportare. 3 Moravuri. 4 Întru (sau pre, din) ~ Conform obiceiului, tradiției. 5 A umbla pe ~ de... A se comporta ca... 6 A imita pe... 7 Mod. 8 Posibilitate. 9 Deprindere rea. 10 Viciu. 11 Patimă. 12-13 A (se) învăța cu ~ A (se) obișnui să pretindă ceva ca pe un drept al său. 14 (La animale, mai ales la cai) Obicei de a mușca și de a zvârli din picioare. 15 ( oameni; ) A fi cu ~ A fi capricios, dificil. 16 ( oameni; ) A fi încăpățânat. 17 Temperament.
- NĂRÁV, năravuri, 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. ( și ) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din nravŭ. nărav.
Sinonimul cuvântului nărav