Sinonime plenitudine

Cuvântul „plenitudine” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• integritate - totalitate, deplinătate, plenitudine, probitate, onestitate, cinste, moralitate
• deplinătate - desăvârșire, perfecțiune, plenitudine, plinătate, integritate
• desăvârșire - perfecțiune, excelență, deplinătate, împlinire, absolut
• perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
• pruncie - copilărie, imaturitate, junețe
• sistem - ansamblu, totalitate, angrenaj, structură, ordine, alcătuire, model, tipar, tip
• unanim - general, total, în totalitate
• unanimitate - totalitate, generalitate, ansamblu
• virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
• generalitate - totalitate, ansamblu, universalitate
• ansamblu - grup, formație, colectiv, trupă, tot, întreg, totalitate
• cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
• corectitudine - cinste, onestitate, probitate, integritate, lealitate
• dreptate - echitate, corectitudine, cinste, omenie, adevăr, justețe, obiectivitate, nepărtinire, integritate
• total - sumă, totalitate, globalitate

Dex plenitudine

• plenitudine 1 Calitate, stare a ceea ce este deplin, complet, la apogeu. 2 Stadiul cel mai înalt, cel mai complet, cel mai amplu de dezvoltare deplinătate, desăvârșire, plinătate. 3 ~ vocală Putere sonoră a unei vocale.
• PLENITÚDINE Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; desăvârșire. ◊ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din plénitude, plenitudo, -inis.
• PLENITÚDINE Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate. Printr-o diferențiere individuală, proprie creației de geniu, realismul povestitorilor romîni din veacul al XIX-lea atinge neașteptata lui plenitudine în opera lui I. L. Caragiale. VIANU, A. P. 123.
• PLENITÚDINE Dezvoltare completă; deplinătate, totalitate. .
• PLENITÚDINE însușire, stare a ceea ce este deplin; deplinătate, desăvârșire, totalitate. (< fr. plénitude, lat. plenitudo)
• PLENITÚDINE f. Caracter deplin; plinătate; deplinătate. /<fr. plénitude, lat. plenitudo, ~inis
• *plenitúdine f. (lat. plenitúdo, -údinis). Deplinătate, totalitate. Abundanță.
• PLENITÚDINE s. 1. v. deplinătate. 2. v. desăvârșire.
• PLENITUDINE 1. deplinătate, integritate. (În ~ facultăților mintale.) 2. deplinătate, desăvîrșire, plinătate, plinăciune, plineală. (Sentiment de ~.)

Sinonimul cuvântului plenitudine

Testează-te!